Astăzi, de Buna Vestire, Dumnezeu a așteptat răspunsul unei fete din Nazaret
De Buna Vestire, Biserica nu prăznuiește doar o amintire frumoasă, ci chiar „începutul mântuirii noastre" — clipa în care Dumnezeu a așteptat, fără să silească, răspunsul liber al unei fecioare din Nazaret, iar Sfântul Ioan Gură de Aur arată că acolo unde un înger căzut vorbise cu Eva și adusese moartea, acum arhanghelul Gavriil vorbește cu Fecioara Maria și aduce viața.
Astăzi, 25 martie. Afară poate plouă, poate e soare rece, viața merge înainte cu toate grijile ei. Dar undeva, în inima Bisericii, ziua aceasta nu e o zi obișnuită.
Este ziua în care Dumnezeu a bătut la ușa unui suflet de fecioară dintr-un sat mic al lumii și a așteptat. A așteptat răspunsul ei.
Dumnezeu, care nu silește pe nimeni Gândește-te o clipă la lucrul acesta: Dumnezeul Atotputernic, Cel care a făcut cerul și pământul, Cel în fața Căruia îngerii stau cu frică, a trimis un arhanghel la o fată din Nazaret și nu a impus nimic. A așteptat.
Dacă Maria nu ar fi dăruit lui Dumnezeu libertatea ei, voința și chiar pe sine însăși — Dumnezeu, care nu silește niciodată conștiința, ci așteaptă totdeauna ca omul să răspundă liber, nu S-ar fi putut întrupa.
Înțelegi ce spune asta despre Dumnezeu? El nu forțează. Nu manipulează. El propune și așteaptă, cu toată veșnicia Lui în brațe, un cuvânt liber de la o ființă omenească.
Aceasta e una dintre cele mai adânci taine ale credinței ortodoxe: Dumnezeu respectă libertatea omului până la capăt. Nu o calcă în picioare nici atunci când mântuirea lumii întregi atârnă de un singur răspuns. Tocmai de aceea, „da"-ul Mariei nu e o simplă povestire biblică — e temelia pe care se sprijină toată teologia liberului arbitru în Ortodoxie.
Primul dialog a ruinat omenirea. Al doilea a ridicat-o. Sfântul Ioan Gură de Aur descrie clipa aceea cu o admirație ce-ți taie răsuflarea: „Un înger vorbește cu Preacurata, pentru a nu mai vorbi din nou diavolul cu femeia… A fost trimis Gavriil pentru a descoperi mântuirea universală a oamenilor, pentru a-i aduce lui Adam restaurarea sa sigură, pentru a preschimba necinstea cinului femeiesc în cinste."
Adică acolo unde, în Rai, un înger căzut a vorbit cu Eva și a adus moartea, acum un arhanghel vorbește cu Maria și aduce viața. Primul dialog a ruinat omenirea. Al doilea o ridică din ruine.
Această paralelă Eva–Maria nu e o invenție a teologilor moderni — ea apare la Sfinții Părinți încă din primele veacuri creștine: Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Irineu de Lyon, Sfântul Ioan Gură de Aur o dezvoltă fiecare, arătând că prin ascultarea Mariei se repară neascultarea Evei. Unde femeia a spus „da" ispititorului, acum femeia spune „da" lui Dumnezeu.
Întrebarea curată și răspunsul care a schimbat istoria Maria nu a răspuns imediat „da". A întrebat: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?" Nu a fost neascultare — a fost mintea curată care vrea să înțeleagă. Sfinții Părinți laudă tocmai această prudență a Mariei: ea nu primește orice veste fără discernământ, ci întreabă, cercetează, înțelege.
Iar când a înțeles, a rostit cuvintele care au schimbat istoria lumii:
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău!" (Luca 1, 38)
Trei cuvinte: „fie mie după…". Nu „fie cum vreau eu", nu „fie cum îmi place mie", nu „dă-mi timp să mă gândesc". Ci: „fie după cuvântul Tău."
Și în clipa aceea, Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi.
Începutul mântuirii — nu la Crăciun, nu la Paști Troparul praznicului spune: „Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea Tainei celei din veac."
Nu la Crăciun, nu la Paști. Începutul mântuirii este chiar în clipa în care o fecioară spune „da" lui Dumnezeu. Mântuirea n-a început cu o minune publică, cu tunete și fulgere, ci cu o șoaptă într-o cameră mică din Nazaret, acolo unde inima unui om a ales să-și lase voința în mâinile lui Dumnezeu.
De aceea Buna Vestire este numită de Biserică „începutul mântuirii" — nu doar un eveniment din viața Maicii Domnului, ci momentul în care istoria lumii s-a întors pe un alt drum.
„Fie voia Ta" — rugăciunea care repetă răspunsul Mariei De fiecare dată când rostim „fie voia Ta" în rugăciune, repetăm, în felul nostru mic și neputincios, răspunsul Maicii Domnului. Nu știm ce va urma, nu înțelegem tot, poate ne este teamă — ca și ei atunci. Dar alegem totuși să spunem: „Doamne, nu știu unde mă duci, dar mă duc. Fie după cuvântul Tău."
Sfântul Grigorie Palama spune că prin acest „da", Hristos a luat din Maria firea noastră, a înnoit-o și a ridicat-o la o înălțime dumnezeiască și cerească. Adică, prin Maria, firea noastră omenească — obosită, bolnavă, rătăcită — a fost ridicată la cer. Ce nu am putut face noi prin propria strădanie, a săvârșit Dumnezeu, când a găsit un suflet care I-a deschis ușa.
Un gând pentru seara aceasta Poate că în seara aceasta, înainte de rugăciunea de culcare, ai putea să-I spui lui Dumnezeu măcar atât:
„Doamne, astăzi îți mulțumesc că Maria a zis «da». Ajută-mă și pe mine să spun «da» acolo unde Tu bați la ușa vieții mele — acolo unde eu amân, mă tem și mă întorc cu spatele."